fbpx

Cum ar trebui să arate o digitalizare coerentă a administrației: interviu cu Mihai Matei, vicepreședintele ANIS

31 mai, 2020

Digitalizarea ”pe repede înainte” la care ne-a constrâns criza Covid riscă să se transforme într-o improvizație, dacă nu se pleacă de la crearea unei infrastructuri inteligente atât în ce privește instituțiile, cât și cetățeanul.

O spune Mihai Matei, vicepreședinte al Asociației Patronatelor din Industria de Software si servicii – ANIS, într-un interviu acordat revistei CRONICILE Curs de Guvernare (Un LINK-AICI).

Potrivit lui Mihai Matei, două ar trebui să fie direcțiile pe care să se așeze o strategie serioasă și eficientă de digitalizare:

Prima îl privește pe cetățean: așa cum el are o identitate fixă în viața exterioară (cod numeric personal, carte de identitate etc), tot așa el ar trebui să primească o identitate digitală, care să-i fie protejată așa cum sunt datele curente privind identitatea sa. Mutarea în online a interacțiunii cetățeanului cu autoritățile ar trebui să plece de la această identitate digitală.

A doua direcție o reprezintă maniera în care statul investește în digitalizare. Potrivit lui Mihai Matei, statul ar trebui să se ocupe de realizarea infrastructurii și a centrelor de date, lăsând la latitudinea pieței crearea softurilor locale sau pe instituții.

Ambele direcții trebuie să aibă, însă, la bază, infrastructura legislativă care să permită crearea unui sistem digital general eficient atât sub aspectul achizițiilor publice, cât și sub cel al interacțiunii dintre cetățean și institutții și dintre instituții între ele.

Prezentăm mai jos câteva fragmente/răspunsuri ale vicepreședintelui ANIS din interviul acordat revistei CRONICILE Curs de Guvernare:

Ce sunt CRONICILE și detalii privind titlurile fiecărui număr – LINK AICI

***

(……………………………………………)

CRONICILE:
Există un asemenea principiu, pentru toate, pentru absolut toate?

Mihai Matei:
Da, e principiul one time only – care nu e neapărat un principiu de IT. Presupune că pentru o anumită problemă, cetățeanul trebuie să meargă la o singură instituție publică o singură dată. Preferabil ar fi să nici nu mergem fizic, adică să depunem o singură solicitare online la un moment dat. Un exemplu banal: dacă vreau să cumpăr sau să vând o mașină, eu să interacționez o singură dată cu o singură instituție. Restul interacțiunii dintre instituții trebuie să se facă direct între instituții. Adică nu trebuie să merg și la ANAF, și la RAR, și la Poliție.

CRONICILE:
Dar golurile dintre instituțiile publice sau dintre administrații, așa-numita interoperabilitate, ele cum pot fi rezolvate?

Mihai Matei:
În primul rând, cel mai important proiect care ar putea debloca toată situația este crearea identității digitale a  cetățenilor. Adică modul în care eu garantez în domeniul online unei instituții, unui sistem, că eu sunt cine spun că sunt – proces care se numește autentificare.

În momentul în care orice persoană, fizică sau juridică, va avea o identitate digitală, toate sistemele se vor deschide. Ăsta este un proiect-cheie extrem de important de infrastructură.

Ai un cont și o parolă simplificată, aceeași identitate trebuie să poată fi folosită și de către companii între ele, nu e doar pentru sectorul guvernamental.

Ce e cartea de identitate pentru lumea offline, e identitatea digitală pentru viața și activitatea online.

Cel mai interesant e că nu este un sistem extrem de complicat. Este pur și simplu nevoie de voință politică. Este un sistem care nu se face cu costuri foarte mari – ca ordin de mărime, părerea mea este că sunt 7 cifre în euro.

Și poate avea și o puternică componentă economică și comercială: de exemplu, dacă eu vreau să-mi dezvolt un magazin online, pot să permit utilizatorilor mei să se autentifice, să intre în sistemul meu cu identitatea lor oficială. La fel și, atenție, la bănci.

Toată tehnologia există. Nu este o știință a rachetelor aici.

Ăsta este genul de proiect de infrastructură care, dacă se face, va avea ramificații enorm de mari în tot ecosistemul informatic.

CRONICILE:
Vorbeam de partea Statului, infrastructură și legislație și chestiunea identității digitale oficiale. Dar în zona de descentralizare cum ar trebui să se miște lucrurile în așa fel încât să se ajungă la fluența contactelor dintre toată lumea cu toată lumea, cetățean și instituție publică, companii – instituție publică -cetățean ș.a.m.d. ? Ce ar trebui făcut aici, unde nu ar mai fi treaba Statului, ci voia autorităților locale?

Mihai Matei:
Să ne uităm la relația dintre persoană juridică sau fizică și o instituție a statului sau interacțiunea dintre persoană și instituțiile publice. Cum se întâmplă în momentul ăsta? Avem o parte din proces care se referă la interacțiunea dintre cetățean și prima instituție cu care are de-a face și ulterior foarte multe procese între respectiva instituție și alte instituții care coordinați.
Spre exemplu, în momentul în care vreau să înființez o firmă trebuie să mă duc la Registrul Comerțului, unde trebuie să depun și un cazier judiciar. Deci procesul efectiv, dacă ne uităm la interacțiunea cetățeanului este: mă duc la Poliție, obțin un cazier judiciar, mă mai duc în altă parte, mai obțin diverse documente, după care le iau pe toate și pe le pun la Registrul Comerțului. Enorm de mult timp pierdut și ineficiență. În situație ideală am avea interoperabilitate între sisteme: eu m-aș duce la Registrul Comerțului, aș zice vreau să deschid o nouă firmă și sistemul de la Registrul Comerțului automat și-ar lua toate informațiile din celelalte sisteme, respectiv ar interoga sistemul de la Poliție, ar obține automat clearance-ul pe cazierul meu judiciar și totul ar merge strună.

Problema e că această integrare între sisteme este complicată, adică nu se va întâmpla peste noapte,  chiar dacă astăzi am zice vrem să facem interoperabilitate în toate sistemele:  sunt situații particulare în care unele instituții nu au sisteme, altele au sisteme foarte vechi, nu există finanțare pentru această interoperabilitate ș.a.m.d. ar fi necesar să găsim o cale de mijloc între timp pentru a rezolva această comunicare între instituții.

O soluție ar fi  un hub de comunicare între registraturile instituțiilor, procesarea acolo în continuare s-ar face manual până ajung să aibă interoperabilitate. Dar cel puțin până atunci ar putea existe o comunicare electronică, nu una pe hârtie. Repet, ar fi soluție temporară până la crearea unei interoperabilități autentice. Dar până atunci ne-am încadra în acest principiu, one time only.

(…………………………………………………)

CRONICILE:
Ați făcut o listă cu propuneri către guvern în privința digitalizării și a dezvoltării infrastructurii digitale. Din acea listă care credeți că sunt lucrurile care se vor face cel mai greu?

Mihai Matei:
Am propus identitate digitală la primul proiect, și al doilea proiect, care e natural ulterior identității digitale,  cred că era unul de poștă electronică oficială. Imaginați-vă că la un moment dat avem identitate digitală și ulterior, imediat, avem și un sistem de mesagerie oficială. Într-un sistem oficial, pe care toată lumea îl recunoaște, odată ce a fost trimis un mesaj oficial, este un loc sub controlul Statului și având legislația adecvată care să recunoască acest sistem, avantajul este uriaș.

Un astfel de sistem ar avea niște caracteristici un pic mai tari decât un sistem de mail standard, respectiv dacă ar avea și semnătură electronică, odată ar avea garanția asta ar nonrepudiabilității. Oportunitatea de a salva niște bani este uriașă. Imaginați-vă numai câte  comunicări se trimit în Ministerul de Justiție, de exemplu. Doar citațiile, care prin lege ești obligat să le trimiți prin poștă. Și asta se poate face cu toate instituțiile – cu ANAF, de exemplu unde costurile de corespondență sunt uriașe.

CRONICILE:
Dar această interoperabilitate între instituții – interoperabilitatea autentică și funcțională, în cât timp s-ar putea rezolva?

Mihai Matei:
Ea se face treptat. Iarăși, aici trebuie dat un principiu. Așa cum este one time only, care e un principiu general, nu are legătură cu tehnologia. Ăsta este principiu strategic. Acest principiu se traduce la un nivel tactic într-un alt principiu care se numește API-First.

Această interoperabilitate directă dintre instituții înseamnă că aceste sisteme încep să comunice între ele direct, fără  intermediar. API – Application Programming Interface, este limbajul de comunicare dintre aplicații. . Interfața utilizator este cea pe care o folosește omul. Interfața programatică, acest API, este interfața pe care o folosește alt sistem ca să facă exact aceleași operații. Deci întotdeauna gândești un sistem pentru a fi deschis altor sisteme și de asemenea utilizatorului. Deci API-First este critic. Toate sistemele trebuie construite așa.

CRONICILE:
Și așa ajungem la finanțare. Dacă vorbim de ceea ce trebuie să facă Statul, acea mare infrastructură, pe de o parte, și pe de altă parte instituțiile în zona descentralizată, banii ăștia de unde pot fi luați?

Mihai Matei:
Proiectele astea pe care le-am propus și despre care vorbim nu sunt proiecte foarte costisitoare. Este o intervenție la nivel de infrastructură, de cadru legislativ. Spuneam API-First. Asta înseamnă că orice sistem nou va avea un API și de asemenea sistemele existente trebuie să aibă API-uri. Construcția unui sistem nou cel puțin, care să aibă un API, față de unul care nu are un API nu e mult diferită, adică nu vorbim de o variație de costuri. Așa se fac toate sistemele noi. Sistemele alea fac deja ce trebuie să facă, dar prin interfața lor. Ele trebuie doar să dezvolte și o interfață programatică. Toată tehnologia există. Totul se poate face cu bani existenți.

CRONICILE:
Digitalizarea economiei, a economiei așa-zise reale. Există studii care arată o creștere datorată digitalizării de 45 de miliardeundeva prin anul 2025. De unde ar veni plusul ăsta?

Mihai Matei:
E vorba de productivitatea muncii, în final. vorbim de digitalizarea administrației publice. Doar de acolo toată lumea câștigă enorm. Administrația va funcționa mult mai bine și atunci poate să reorienteze oamenii și să-i pună să facă lucrurile mai de valoare, iar noi ca persoane fizice/juridice, câștigăm enorm de multă productivitate, deci timpul pe care eu îl pierd să alerg între instituții îl folosesc la altceva, asta pe zona publică.

Pe zona privată, iarăși este evident că e același lucru. Crește productivitatea muncii pe scurt, adică mult timp salvat, în contextul unei crize acute de forță de muncă.

(……………………………………………….)

***

Citiți interviul integral în nr. 94 al revistei CRONICILE Curs de Guvernare. 

Ce sunt CRONICILE și detalii privind titlurile fiecărui număr – LINK AICI

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

Despre sumarul numărului 94 al CRONICILOR, precum și despre alte detalii privind publicația – UN LINK AICI.

(CRONICILE Curs de Guvernare: un ghid de navigare prin istoria vremii tale). 

citește și

lasă un comentariu

Un răspuns

  1. Stimate,
    d-le Matei,
    Este o naivitate sa credeti ca dupa trecerea pandemiei care a obligat la “ceva” digitalizare, va urma altceva decit renuntarea si la acesta improvizatii fortuite!
    Strategia de digitalizarea realizata de specialisti ca dvs. este “parte” a unui “proiect de tara” (ca si ansamblul celorlalte strategii tehnice si economice) care in lipsa reindustrializarii nu dispune de viziunea, necesitatea si mai ales de sustinerea materiala-financiara necesara creierii si mentenantei sale.
    Dovezile in acest sens sint atit de concludente, incit nici nu mai trebuie nominalizate improvizatiile de pina acum din sistemele bugetare romanesti…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Un răspuns

  1. Stimate,
    d-le Matei,
    Este o naivitate sa credeti ca dupa trecerea pandemiei care a obligat la “ceva” digitalizare, va urma altceva decit renuntarea si la acesta improvizatii fortuite!
    Strategia de digitalizarea realizata de specialisti ca dvs. este “parte” a unui “proiect de tara” (ca si ansamblul celorlalte strategii tehnice si economice) care in lipsa reindustrializarii nu dispune de viziunea, necesitatea si mai ales de sustinerea materiala-financiara necesara creierii si mentenantei sale.
    Dovezile in acest sens sint atit de concludente, incit nici nu mai trebuie nominalizate improvizatiile de pina acum din sistemele bugetare romanesti…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie