fbpx

Dicționar Economic

CAPITAL

joi, 16 ianuarie, 2014

(1) (în sens larg) stoc de valori sau de active care, intrate în circuitul economic, pot genera venituri posesorilor lor. (2) Ca factor de producţie, c. cuprinde bunurile rezultate din producţie şi care sunt folosite pentru producerea altor bunuri economice. În această calitate, el mai poartă denumirea de capital tehnic sau capital real, care se delimitează clar de noţiunile de capital bănesc sau de capital financiar; banii şi activele financiare (acţiuni, obligaţiuni etc.) nu sunt factori de producţie, deoarece cu ajutorul lor nu pot fi produse, în mod direct, alte bunuri. Două particularităţi sunt importante (esenţiale) în definirea capitalului ca factor de producţie: a) capitalul este un factor derivat, rezultat din procese de producţie anterioare, iar producerea lui presupune un anumit sacrificiu din moment ce resursele economice limitate sunt folosite la producerea de bunuri de capital în locul producerii de bunuri de consum, care satisfac nemijlocit  şi imediat trebuinţele umane; b) producerea  şi folosirea bunurilor de capital în activitatea economică  măreşte productivitatea celorlalţi factori de producţie (munca şi pământul); acest spor de productivitate (de eficienţă  a producţiei, în general) constituie răsplata sacrificiului făcut în producerea şi folosirea bunurilor de capital. După modul în care participă la activitatea economică, după modul în care se consumă şi se înlocuiesc, componentele c. (real) se clasifică în c. fix şi c. circulant. În teoria marxistă, c.  se clasifică în c. constant  şi  c. variabil, după modul în care diferitele sale părţi participă la producerea plusvalorii (v. Factori de producţie).

analize cursdeguvernare